George
Administrator
Data inscrierii: 31/Dec/2008
Mesaje: 13
|
 Trimis: 01/06/2010 16:10 Titlul subiectului: Bucuresti: Reportaj din "cavoul de pe sine" |
 |
|
Bucuresti: Reportaj din "cavoul de pe sine"
Deasupra statiei de metrou ,,Republica" se incovoaie doua linii de tren napadite de buruieni si gunoaie, ce taie calea dintre uzinele Faur si gura de metrou. Solitara, langa ele, se ridica Halta Titan Sud, care in vremurile comuniste purta numele de 23 August. Trenul face doua ceasuri pana la Oltenita, singura destinatie pentru care impiegatul ridica paleta de plecare din halta din estul Capitalei.
Halta Titan Sud a fost construita in 1985 pentru a deservi navetistii de pe ruta Bucuresti - Oltenita, care munceau la fostele uzine Malaxa. Din anul 1998, etajul cladirii este locuit de o parte din cei cativa angajati. Astfel, adesea atarna, alaturi, drapelul zdrentuit si decolorat sau rufaria pusa la uscat in gospodaria ceferistilor. Halta are acum doar sase angajati, speriati de restructurarile anuntate. Ei asigura circulatia trenurilor personale 8081, 8082, 8061 si 8062, adica cele doua curse dus-intors pe ruta Bucuresti Titan Sud - Oltenita. ,,Acum 10-15 ani, pana sa se inchida fabricile, pe aici treceau 16 trenuri pe zi, acum trec un sfert, adica patru. Odata eram si noi gara, acuma ne-au tot luat din grade si tinem de halta Catelu", spune un angajat al haltei.
Primul tren pleaca la semnalul impiegatului, fara a mai fi anuntat, la ora 8.45. Activitatea garii incepe insa la ora 6.00 dimineata, cand soseste primul tren de la Oltenita. De asemenea, pe cele doua linii mai trec vagoanele unui operator industrial.
8.30 - Personalul 8081, manevra de intoarcere
Cu bagaje sau fara, pe peron si in mizera sala de asteptare s-au adunat navetistii de indata ce s-a facut ceasul 8.00. Au iesit din tura de noapte si picotesc pe sacosele de rafie umplute cu te-miri-ce asteptand sosirea ,,sandramalei feroviare", asa cum numesc ei personalul de Oltenita. O locomotiva DIESEL cu motor elvetian Sulzer, fabricata la Electroputere Craiova in 1972, apare uriasa din coltul haltei, aproape de 8.30, carand dupa ea cu un suierat ascutit de roti, patru vagoane albastre, ruginite si fara caldura. Lasa in urma coloana de masini oprite la Crucea Sfantului Andrei si intra trufasa in halta. Soseste fara calatori de la Gara Obor; aici face doar manevra de intoarcere, se incarca si porneste pufaind. Casa se deschide cu putin timp inainte de sosirea trenului, iar bilet isi iau doar cei zelosi sau cei care merg prima data cu personalul 8081. Pana la Oltenita biletul costa 5,4 lei, iar nasul poti sa-l cumperi chiar si cu un leu. Reprezentantii Regionalei CFR Bucuresti declara un flux de circa 1.000 de calatori pe luna, ceea ce ar insemna doar numarul celor care isi cumpara bilet pentru una dintre statiile de pe acest traseu.
,,Cavou pe sine"
Odata tras la linie trenul, se umple dintr-o data peronul. ,,Sandramaua" se pune in miscare la ora 8.45, iar pana la Cernica, prima statie, viteza maxima de rulare este de aproximativ 15 km/h. Pana la Oltenita sunt 62 de kilometri, iar momentul de parcurgere este de 120 de minute. Navetistii s-au obisnuit si cu mizeria din vagoane, si cu frigul, dar si cu viteza teribil de mica. Ei numesc, in gluma, trenul care ii duce la serviciu in Capitala ,,cavou pe sine", ,,sicriu feroviar" sau ,,sandrama feroviara". ,,Putine vagoane au bagat azi-dimineata", apreciaza Ionel, un navetist din Budesti, incercand o discutie cu o tanara ochioasa ce iesise din tura de noapte de la barul unde lucra. Calea de 62 de kilometri s-ar putea imparti in doua mari postate de drum. întâia ar fi a navetistilor care lucreaza in Bucuresti si care golesc trenul cam dupa o ora de calatorie. Locul lor este luat de cei care merg cu treburi la targ, in Oltenita. ,,Populatia" trenului este variabila, putini sunt cei care merg de la un capat la altul al traseului. Vagonul troian,,Cu cine esti, bre?", ,,Cu Florea Gheorghe, cu Bibanu'. George a plecat. S-a suparat ca nu i-au dat astia banii si si-a dat demisia. Acu' s-a reglementat, zilele astea ne dau banii si pe luna trecuta", discuta doi consateni care s-au gasit in acelasi vagon. Locuitorii acestei mari comunitati pe sine se stiu toti intre ei, chiar daca sunt din localitati diferite. In hurducaiala trenului isi povestesc necazurile sau discuta politica si fotbal. Abtiguiti deja, barbatii scot din servietele ,,de lucru" cate o sticla de bere de un litru pe care o trec de la unii la altii. ,,Auzi, bre tigane, de aici ai furat tu fier atunci cand a venit politia la tine?", intreaba o femeie agera pe vecinul sau, Vali, in timp ce trenul strabatea mosnegeste campurile din Valea Rosie, pline de gunoaie ce leaga Curcaniul de Oltenita. Izbucneste intr-un ras isteric, apoi isi acopera fata cu mainile. ,,Doamne, incet mai merge trenul acesta!", exclama femeia. ,,Aici s-a vazut?"
Conductorul de tren e un barbat facut, negricios, cu spatele lat, ce trece tantos cu teancul de bani in mana printre banchetele rufoase. Chipiul e tras pe ochi, iar falcile ii sunt conturate cu o barba subtire ce se termina intr-o mustata tremuranda, cat un fir de ata. Ii sticleste zambet de alama de fiecare data cand ia bancnotele de cate un leu si pune la chimir. Tacticos, scuipa pe degete si se apuca de numarat pentru a da restul, daca este cazul. ,,Aici s-a vazut?", intreaba calm si parca intinde mana, din instinct. ,,Zi-i ca s-a vazut!", ii sopteste printre dinti o femeie barbatului ei ce sedea pe bancheta din fata ei. ,,Ce sa zica? Ca s-a vazut?", rade zeflemitor seful de tren si ia cei doi lei intinsi timid de barbat.
,,Chiolhanul" controlorilor
Gara din Oltenita zace in praf, frunze uscate si uitare. Cativa acari scapa de povara necazurilor, destainuindu-se unii altora pe o bancuta lipita de peretele biroului de miscare. Un anunt scris pe un dos de foaie de parcurs e atarnat de-o sfoara in geamul salii de asteptare. ,,Stimati calatori, in perioada 23-28 noiembrie, casiera de serviciu este in concediu de odihna. Biletele vor fi procurate de la conductorii de tren". In tren, conductorul nici nu te intreaba unde mergi. Intinde mana, tu intinzi banii si afacerea e incheiata, mergi linistit pana la destinatie si nici vorba de bilet.
Politica lui ,,du-te, ma, d-aici!"
Calea inapoi spre Capitala este lunga. De la fereastra plina de zoaie a trenului privelistea este aceeasi, de la Dunare pana in Capitala. O dara de gunoaie insoteste garnitura de la Valea Rosie pana la Cernica. Doua ceasuri de calatorie cu ,,sandramaua" nu e lucru de gluma. Vasile, Laurentiu si cu Fane sunt ceferisti. Se urca linistiti in vagon la Valea Rosie si se asaza fara grija controlorului. Discutia ajunge, de la usa care nu se inchide decat trantita, la alegerile de duminca. ,,Nici nu ma duc la vot! Dintre cancer si SIDA eu n-am ce sa aleg", exclama hotarat Laurentiu catre tovarasii sai de drum. ,,Da' duminica trecuta ce-ai ales, bre Laurentiule, gripa porcina?", ii raspunde zeflemitor Vasile, spre amuzamentul prietenilor. ,,Nicaieri in lumea asta nu s-a mai vazut stanga sa conduca impreuna cu dreapta!", continua sigur pe sine Vasile. ,,Ba, e, in Germania!", spune in replica Laurentiu. ,,Du-te, ma, d-aici! 'Tu-i mama ei de istorie!", injura printre dinti Vasile si se intoarce spre fereastra vagonului, privind pierdut ce lasa trenul in urma. Restructurarile de la CFR ii aprind pe cei trei amici. ,,Pai ce, ba, sa ma dea pe mine afara, cand la birouri la regionala stau trei pe scaune, in birou? Una iti da hartia, alta ti-o semneaza si alta iti pune stampila! Sa rezolve birocratia si pe urma sa ma dea pe mine afara", spune revoltat Vasile.
De la Cucuieti incolo, timpul mai rabda un ceas
Cucuietii se intind pustii inaintea trenului deja obosit de-atata cale. Intr-un ceas garnitura albastra ajunge in Bucuresti, odata cu lasarea intunericului. Personalul 8061 soseste in statie cu un tipat scurt. Peronul se umple din nou de navetisti care se risipesc indata in gurile de metrou sau in statiile de tramvai. Locomotiva DIESEL se desprinde de trupul sau si se pregateste pentru manevra de intoarcere.
Sursa: http://adevarul.ro
|
|
