George
Administrator
Data inscrierii: 31/Dec/2008
Mesaje: 13
|
 Trimis: 13/11/2009 07:32 Titlul subiectului: Cum se călăresc 7.000 de cai odată |
 |
|
Cum se călăresc 7.000 de cai odată
La intrarea în schimb, „Mareşalul” e verificat ca un infractor, dar nu se simte câtuşi de puţin jignit. Şeful de tură de la Depoul CFR Marfă Bucureşti îl pune să sufle în fiolă, îl măsoară cu privirea vreme de-un clipit de ochi şi-i pune întrebarea: „te-ai odihnit acasă, mă?”. Dacă dibuie vreun mecanic nedormit, cu faţa buhăită şi tot cearcăne la ochi, şeful începe: „Iar necazuri cu femela în casă?”, „A! Tatătu-i la pat?”.
Pe zurbagii îi ia din prima: „Mă, iar ai fost ieri la crâşmă?”, „... Zi tu că nu-i aşa”. După spovedania la popa depoului, „Mareşalul”, mecanic fără păcate grele, ia cheia din cui şi cu geanta pe umăr merge pe locomotiva lui.
Acum, vara, speră să fie chemat din zori: „Când iei locomotiva de dimineaţă, apuci să te obişnuieşti cu ea. Tabla se încinge treptat şi parcă ţi-e mai uşor să înduri aerul din cabină privat de să te sufoci”. Dacă ai bafta să vii la 3 după-amiază pe locomotivă, povestea-i alta: „Soarele încinge tabla şi nu-i fier de 0.3 mm ca la Dacie; e o tablă mai groasă de 1 milimetru, care strânge-n ea dogoarea ca un calorifer”. În cabină „senzaţia e ca atunci îndată ce vă duceţi în Gara de Nord şi vă urcaţi într-un vagon de tren scutit de aer condiţionat care-a zăcut toată după-amiaza în soare. Peste tot frige, efectiv nu poţi să pui mâna pe nimic”. În cifre: „50-60°C”.
Locomotivele de manevră, dieselurile care fâţâie de pe-o linie pe alta vagoanele prin depou au alt principiu constructiv, din anii ’60: „Transmisia cu reductorul inversor e situată fix sub picioarele mecanicului şi se-ncinge la peste100°C, încălzind podeaua până îţi frige tălpile. Laşi geamurile deschise, cât te mai mişti mai faci ceva vânt, ceva ventilaţie”. Temperatura scade la 70°C, dar numai apa stinge focul care face să sfârâie saliva în gâtlej. „De 4 ani am câştigat dreptul ăsta, să primim un bidon de apă minerală la ieşirea pe traseu”.
După ce ajutorul de mecanic Dumitru Popescu a murit în locomotivă, de la căldura de săptămâna trecută, şefii de la CFR Marfă s-au gândit să rezolve problema, tot cu apă. „M-a sunat Voicu Marinică, Şeful de Divizie de pe Craiova, speriat. Zice: «Domne, uite, m-am înţeles cu liderii. Le dau 4 kilograme de apă». Zic: «Domnule, eşti copil elegant, bine intenţionat. Degeaba le dai 4 kilograme de apă pe o locomotivă care are 60°C în cabină, dacă nu are frigider. Apa aia în două ore e leşie şi mecanicul n-o mai poate bea»”, spune Sala Voicu, liderul Federaţiei Naţionale a Mecanicilor de Locomotivă.
Frigidere, după şeful Serviciului Locomotive al CFR Marfă, Radu Costel, ar trebui să aibă 40% dintre cele 960 de locomotive „în floarea vârstei” (media e de 28,7 ani), însă obidiţii din teritoriu spun altceva. Liderul sindicatului mecanicilor din Depoul CFR Marfă Timişoara, Alexandru Jebeleanu: „Din cele 21 de locomotive ale parcului Timişoara, două au frigidere montate şi una are climă care funcţionează rău, în sensul că porneşte clima, funcţionează 5 minute şi pe urmă decuplează. Frigiderele au fost date jos de pe locomotive astă-toamnă, duse la reparat la Cluj, aduse înapoi reparate şi la ora asta zac grămadă în magaziile din Caransebeş, în condiţiile în care la Timişoara sunt azi (marţi – n.n.) 38°C şi mecanicii se coc”.
Dacă la locomotivele electrice „frigiderul nu congelează, dar măcar ţine apa şi mâncarea la un nivel rece, deşi n-are tăria să răcească prea mult”, pe cele diesel hidraulice frigiderele se pun de mântuială, „pentru că frigiderul funcţionează doar atâta timp cât bârâie motorul, şi-n rest stă la odihnit. Pe aşa locomotivă, nu găseşti nici măcar un loc unde să pui frigiderele ca să spui că-s mai ferite de căldură şi să poată funcţiona la parametri optimi. Îl pui în sala maşinilor – se-ncinge de la motor, îl pui în cabină – cedează căldură şi de la motor, şi de la transmisie şi tot în condiţii anormale funcţionează. Indiferent cât ar fi de performant, merge o lună, două, trei, mai târziu care îşi dă duhul”, e necăjit instructorul mecanic Văduva Marian. Apa are şi o parte rea. Se cheamă „pipi”, fiindcă pe locomotivă „nu există toaletă. Nici nemţii nu au. Mecanicul face la plecare şi mai face la sosire, ulterior 7-8 ore pe traseu. E fiziologic reglată chestia asta. Ca şi ceasul biologic. Înainte de-a pleca la drum îţi forţezi scaunul ca să ai linişte pe drum”. Dacă inevitabilul te apucă prin absurd pe traseu, „desfaci chiuveţica aia în care te speli pe membre şi faci pişu-n ea. Dacă-i treabă mare şi nu mai poţi s-o ţii, opreşti trenul unde te-apucă”, spune Sala Voicu, dar asta se întâmplă rar, spune Mareşalul: „Sunt doar 1-2 cazuri într-un an pe tot Depoul CFR Marfă Bucureşti. Opreşti, notezi în fişa de parcurs «staţionare necesităţi fiziologice», faci treaba şi dai drumul la tren. La noi, la Marfă, nu-i chiar ca la Călători, unde omul stă pe peron cu valiza în mână şi-aşteaptă trenul cu ochii pe ceas”. E ceva mai relaxat, putând chiar, uneori, să-ţi faci nevoia informal: „Nu mai completez hârtii. Doar cer prin staţie permisiunea ca să opresc”.
Un mecanic e perfect când ajunge să lucreze în condiţii de om, anume pe-o electrică chituită şi dotată cu aer condiţionat, cum e cazul „Mareşalului”, pentru care cei 4 m² de cabină reprezintă cartierul general de unde comandă o uzină de 7300 de cai putere, capabilă să tragă un tren de 750 de metri prin Câmpia Română fluierând. Dar tocmai aura de tărie e cea care-i dă fiori. Mai precis „cei 27.000 de volţi care-mi trec la 30 de centimetri de cap. Nu simt nimic, dar curentul lucrează şi, cu timpul, asta te uzează. Speranţa noastră de viaţă e de numai 56-57 de ani, faţă de mecanicii de acum 40 de ani, care fiindcă au confecționat pe locomotive cu abur, în mediu sănătos, au prins şi 70-80 de ani”. Şeful Serviciului de Locomotive al CFR Marfă, Radu Costel, consideră asemenea temeri închipuiri de domnişoară: “Curentul electric, despre intensitate e vorba, n-a fost demonstrat ştiinţific că influenţează negativ.
„Mai uşor de măsurat e efectul timpului petrecut departe de casă, pe locomotivă şi prin dormitoarele muncitoreşti de la punct final de linie: „Se îndepărtează de cei dragi şi aproximativ jumătate din personal e trecut printr-un divorţ. În lipsa lor, sunt alţii care «au grijă» de familie”, spune vicepreşedintele sindicatului mecanicilor Iulian Măntescu. Şi mai e o problemă: monstrul de fier îi urmăreşte şi-n vis. „Soţia îmi spune că noaptea, în somn, dau din picior ca şi cum aş apăsa pedala de control. Îţi intră în reflex, pentru că pe locomotivă dacă nu-i dai impuls la 30 secunde înseamnă că nu eşti la post şi locomotiva frânează automat. Apăsăm pedala ca şi croitoresele la maşina de cusut. Vă daţi seama câte costume aş putea să fac pe ruta Suceava-Bucureşti?”.
Fază mortală: Trenul de marfă numărul 92306 care circula acum 8 zile pe relaţia Piatra Olt-Piteşti opreşte ca de obicei în staţia Costeşti pentru a face cruce cu trenul intercity Săgeata Albastră la ora 13.32. Afară temperatura e de peste 38°C. În cabină sare de 50°C. La un sfert de oră de la sosire, mecanicul ajutor Dumitru Popescu îi spune mecanicului şef Săndulescu Irinel: „Nea Iri, mă cam doare aici în capul pieptului”. Asta e prima simptomă. Zice: „Eu ies un pic la geam”. Deschide geamul la cabina de conducere a locomotivei şi, după 2-3 minute de stat cu capul pe geam să respire aer de-afară, mecanicul se pomeneşte cu el jos, căzut pe posterior în cabină. A crăpat inima-n el de la căldură şi a murit. * Anghel Gheoroae, lider local în sindicatul mecanicilor de locomotivă
„Pe un soare din ăsta, în situaţia în care nu se află aer condiţionat, locomotivele au ventilator, care oarecum îndulceşte, nu ştiu cât de mult, suferinţa, dacă-i putem spune aşa, a mecanicului de locomotivă”, spune şeful Serviciului de Locomotive al CFR Marfă, Radu Costel. Liderul sindical Sala Voicu îl contrazice: „Sunt jalnice condiţiile de pe locomotive. Sub 10% dintre locomotivele CFR Marfă au aer condiţionat şi 3% ventilatoare”.
Austriecii şi-au schimbat tot parcul de locomotive, achiziţionând dintr-un foc 500 de locomotive de la Siemens. Mai la est, ungurii, o ţărişoară de 3 ori mai mică ca România, şi-au cumpărat vreo 10-15. Noi ne înnoim cârpind locomotive de 20-30 de ani: „Prima locomotivă diesel hidraulică recondiţionată a fost dusă la expoziţie săptămâna trecută, în Gara de Nord. E întâia dintr-un număr de 8, fiind dotată cu aer condiţionat şi remotorizată”.
Sursa:[url=http://www.gandul.info/reportaj/calaresc-7-000-cai-odata-839753]gandul.info[/url]
|
|
