George
Administrator
Data inscrierii: 31/Dec/2008
Mesaje: 13
|
 Trimis: 01/06/2010 17:29 Titlul subiectului: Un brădean construieste circuite feroviare în miniatură |
 |
|
Un brădean îşi testează răbdarea construind circuite feroviare în miniatură
Unii oameni sunt pasionaţi de calculatoare. Alţii colecţionează timbre. Iar alţii preferă să reproducă realitatea în miniatură. Să recompună o lume întreagă mai târziu bunul lor plac. O lume în continuă mişcare
Alexandru Tudor s-a îndrăgostit de trenuri de copil. La fel ca taică-său, care s-a rugat cândva de un unchi, angajat în CFR, să-i aducă în dar un „pui de tren”. Unchiul i-a meşterit un trenuleţ din tablă, a legat o sfoară de locomotivă şi i l-a făcut cadou. A fost cea mai elegantă jucărie pe care a primit-o vreodată.
Primul trenuleţ, pus de-o parte cu virşli şi ţuică
Fiul a moştenit pasiunea tatălui pentru monştrii de pe şinele ferate. Pe la opt ani, a văzut un trenuleţ electric la un coleg de şcoală. Îl primise de la o rudă din Germania. Atât i-a trebuit. Din ziua aceea nu şi-a mai dorit altceva.
„Părinţii s-au dat peste cap să-mi cumpere şi mie un trenuleţ. A durat cinci ani până să-l am. Pe atunci, nu se prea găseau în magazin asemenea jucării. Cu chiu, cu vai, mama a găsit unul în Bucureşti. Vorbise din timp cu vânzătoarea, iar femela s-a învoit să-mi facă rost de un trenuleţ după ce mama i-a adus de la Brad câteva kilograme de virşli şi de ţuică. Asta, pe lângă preţul jucăriei – 1.000 de lei. Aproape jumătate dintr-un salariu, pe vremea aceea”, îşi aminteşte Alexandru Tudor.
Bărbatul are acum 38 de ani şi încă păstrează locomotiva trenuleţului primit în copilărie.
De-atunci, n-a avut o pasiune mai mare ca trenurile. Îl fascinau, aşa că urca în ele de câte ori avea ocazia. Şi după ce şi-a cumpărat maşină, tot cu trenul mergea la pescuit. Astăzi face la fel. Când e rost de vreo călătorie mai lungă, preferă trenul. Ore în şir stă lipit de geamul compartimentului, ca un copil curios, urcat parcă pentru prima oară în vagon.
De-atunci, din ziua când a primit primul trenuleţ electric, brădeanul se dă în vânt ulterior indiferent ce fel de miniatură. Dar mai ales după cele feroviare.
Patru oraşe între patru pereţi
Trei diorame înşirate pe mărimea unei camere. O alta, mult mai mare, este încă în lucru. Patru oraşe în miniatură. Cu tot ce le trebuie – gară, peron, cale ferată, trenuri de toate felurile, tuneluri, parcuri, case, magazine, animale, oameni, copaci, străzi, maşini. E suficient să apeşi un buton şi tot circuitul se pune în mişcare.
O locomotivă de-o palmă fluieră şi pufăie exact ca una adevărată. Se urneşte din loc şi-şi vede de drum, la una cu vagoanele pe care le trage după ea, pe un traseu pe care bărbatul l-a produs în câteva luni bune. Tot ce cuprinde diorama este „amenajat” de mâna lui. Totul e pus cap la cap cu migală şi, mai ales, cu răbdare. Muncă de chinez bătrân.
Acum trei ani, îndată ce s-a apucat de prima dioramă, toate obiectele din oraş erau doar simple componente din plastic. Ca să prindă o formă, a fost trebuință să le taie, să le lipească şi apoi să le aşeze pe macheta din polistiren. Iarba, de pildă, a cumpărat-o într-o punguţă din plastic. Era un soi de praf colorat. Pietrişul şi asfaltul de pe şosele, la fel. Tufişurile sunt de fapt alge marine, pe care „constructorul” le taie şi le „plantează” prin oraşul în miniatură pe urmă cum îi dictează imaginaţia. Lângă calea ferată e un proiector. Mic cât bobul de cafea. Piesele i-au fost puse cap la cap sub lupă. N-ai cum să reuşeşti altfel, spune colecţionarul, explicând că cel mai mult e de lucru la şina ferată. Dacă nu e bine montată – adică, dacă nu respecţi anumiţi parametri – ai surpriza să-ţi deraieze toate trenurile de pe circuit.
Garnituri româneşti complete
Pe una dintre diorame circulă o garnitură românească. E desăvârșită – locomotivă, vagoane, vagon de dormit, vagon restaurant. Pe şina de împreună e un BR 290 – tot o locomotivă românească. Mulţi ani a fost folosită şi în transportul de călători, şi în cel de marfă. Astăzi, e doar locomotivă de manevră, explică pasionatul colecţionar.Hunedoreanul are în colecţie şi o miniatură apărută pe piaţă cu mult înainte să se nască el. Îşi aminteşte că a cumpărat-o de la un neamţ, moştenitor al unui modelist feroviar. Multe dintre piese au fost achiziţionate aşa. O dată, căsătoritul povesteşte că a plătit 500 de euro pentru o dioramă care valora de 20 de ori mai mult. A fost norocul lui. I-a vândut-o tot un neamţ, şi tot moştenitor al unui colecţionar.
„O ţinea în beci, pe post de decor. Nu-l pasiona modelismul feroviar şi, prin urmare, nu cunoştea valoarea pieselor. Mi-a cerut pe ea 400 de euro. I-am dat 500 şi a fost a mea”, povesteşte Alexandru Tudor.
Oraşe de 28 de metri pătraţi
Cele patru oraşe în miniatură închipuite de brădean se întind pe 28 de metri pătraţi. Toate circuitele sunt comandate de un minicomputer şi funcţionează la o tensiune de 12 volţi. Colecţia ocupă o cameră întreagă şi cuprinde 60 de locomotive şi alte 110 vagoane de toate tipurile. Asta, pe lângă cele câteva zeci de case, magazine, peroane, oameni, animale, copaci, tufişuri şi alte asemenea. Dar lucrurile nu se vor opri aici, este convins colecţionarul. Pentru că, imediat ce apare pe piaţă o piesă nouă, nu se abţine să n-o cumpere.
„Am aici cam tot ce e pe piaţă la ora actuală în materie de miniaturi feroviare. De când am pasiunea aceasta, mi-am făcut o mulţime de prieteni în Germania, de unde cumpăr majoritatea pieselor. De câte ori apare ceva nou, mă anunţă. La fel fac şi dacă află de vreo ofertă a firmelor care vând trenuleţe sau de lichidări de stocuri. Atunci cumpăr mai multe pentru că se vând la jumătate de preţ”, povesteşte Alexandru Tudor, urmărindu-şi trenuleţele care circulă de colo-colo prin oraşele dintre cei patru pereţi.
Piese rare
Majoritatea locomotivelor din colecţia brădeanului sunt copii ale mastodonţilor care circulă în străinătate. Piese româneşti strânge doar de doi ani. Concret – din noiembrie 2008, când a apărut pe piaţa miniaturilor feroviare întâia locomotivă – Diesel DA 060. Printre rarităţi, bărbatul are şi două locomotive de colecţie, scoase pe piaţă la aniversarea de 150 de ani a producătorului german de machete Marklin. În toată societatea există doar 40 de astfel de piese. Urmează miniaturi feroviare realizate în anii 1970, iar cel mai vechi exemplar este unul apărut acum întocmai 41 de ani. Despre o altă locomotivă spune că e atât de veche, încât nici nu poate fi comandată digital. Cea mai recentă miniatură din colecţie a apărut pe piaţă luna trecută. E o copie a locomotivei româneşti EA 060.
Ca toţi colecţionarii, Alexandru Tudor nu discută despre valoarea colecţiei. Arată doar piesa care l-a costat cel mai mult: miniatura locomotivei germane cu aburi BR 50. A dat pe ea 1.250 de euro. Alte preţuri nu mai contează. Mai ales că nici nevesta lui nu ştie la centimă cât îl costă pasiunea.
„La început, a fost extraordinar de reticentă. Îmi reproşa că stric banii pe jucării pentru copii. Abia după ce am creat prima dioramă, a văzut lucrurile puţin diferit. La a doua, a fost deja mai liniştită. Iar când a văzut că sunt admirate şi de amicii noştri şi de alţi colecţionari, nu m-a mai certat. În plus, s-a bucurat anul trecut, când am locul locul I la o expoziţie de modelism feroviar organizată la Bucureşti”, mai spune Alexandru Tudor.
Colecţie păzită 24 de ore din 24
Acum, colecţionarul e preocupat să termine al patrulea orăşel. Trudeşte la el de mai bine de un an şi trebuie să-şi bată solitar capul cu toate construcţiile de pe dioramă. Fiul său, tot Alexandru, elev în clasa a III-a, nu-i atras deloc de trenuleţe. Poate şi pentru faptul că n-are voie să le atingă, socoteşte tatăl, bucuros totuşi că şi băiatul are o pasiune– planoarele.
„Piesele sunt foarte sensibile. Chiar eu am rupt câteva în timp ce construiam dioramele. Dacă sunt nervos când le montez, nu am succes.
Modelismul feroviar implică o răbdare fantastică. Dacă n-o ai, e mai bine să renunţi”, explică brădeanul, care nu doar că-şi ţine colecţia ferită de ochii curioşilor, într-o cameră încuiată permanent şi în care există sistem de alarmă, ci o şi aduce ca la carte. Clădirea în care se află este supravegheată 24 de ore din 24 de un paznic înarmat. Başca un ditamai Ciobănescul German de care nu poţi scăpa decât dacă eşti însoţit de stăpânul lui.
Mulţi dintre cei care i-au văzut dioramele au vrut să le cumpere. Nu erau pasionaţi de modelism. Le voiau doar în casă, pe post de decor. Dar n-a fost chip să bată palma cu brădeanul. Omul nu vinde nimic. Şi nici nu montează miniaturi pentru alţii. A refuzat 10.000 de euro de la un cunoscut care i-a propus să-i facă un circuit la fel ca al lui.
„Nu pot face asemenea târguri. Am răbdare să construiesc oricâte circuite, dar când sunt gata, nu mă mai lasă inima să le dau. Sigur, i-aş fi dat omului banii înapoi şi aş păstra eu diorama. Un colecţionar m-ar înţelege perfect, pentru că fiecare circuit este unic şi fiecare are particularităţile lui”, mai spune Alexandru Tudor.
Declaraţie:
„Modelismul feroviar este un hobby costisitor. Iar dacă te prinde microbul miniaturilor, eşti contaminat pe viaţă” Alexandru Tudor
INEDIT
Cel mai mare circuit feroviar în miniatură
Cea mai mare linie de cale ferată în miniatură din lume se numeşte Miniatur Wunderland şi se află în Germania, la Hamburg. Este, de altfel, şi cel mai vizitat obiectiv turistic din zonă. O lume virtuală, cu o atenţie deosebită la detalii, pentru care sunt puse în funcţiune 64 de calculatoare. Ineditul circuit se întinde pe nu mai puţin de 2.300 de metri pătraţi şi cuprinde 12 secţiuni în care se află 1.300 de trenuri, 15.000 de vagoane, 1.900 de semnale, 4.000 de macazuri, peste 500 de lumini, 6.000 de case şi poduri, 10.000 de maşini, 300.000 de oameni. Lungimea şinelor măsoară 20 de kilometri, iar cel mai lung tren are 14,51 metri. Miniatur Wunderland a însemnat munca a 200 de persoane care au lucrat circa 850.000 de ore. Circuitul - care a costat 15 milioane de euro şi a avut până acum peste 5 milioane de vizitatori – conține detalii din Scandinavia până în Germania, Austria, Elveţia şi chiar Statele Unite. Ultima realizare este un aeroport miniatural care se află încă în dezvoltare. O zi la Wunderland durează 15 minute, iar vizitatorii au ocazia să vadă în miniatură diverse lucruri din viaţa reală.
Sursa: www.Zhd.ro
|
|
